Duminca seara, alcool si tigari imi bantuie organismul dar nu depasesc imaginea ta. Stau in statie cu straini ferindu-ne de picaturile reci ale ploii. Capul meu sub gluga tremurand se indreapta spre o bordura si ii studiaza crapaturile.
In sinea mea imi doresc sa ma suni, sa imi spui ca iti e dor de mine, ca ultima gura de mancare ai incalzit-o si ma astepti sa o impartim amandoi.
Nu as veni acasa daca as sti ca nu ma asteapta la etajul doi, apartamentul impar, usa metalica inchiriata, chipul tau cu ochii largi, pupilele dilatate de parca ar fi ultima seara in care ne vedem. Insa totusi o fac, chiar daca dupa usa nu e doar mirosul tau ce sa impregnat in toate colturile. Mirosul tau ce se imbina cu mintea mea slaba si produce halucinatii cu noi. Ma face sa iau in judecata faptul ca as vinde din sufletul meu doar sa il am pe al tau inapoi.
As forta venirea ta dar nu vreau o dragoste spanzurata de inima mea.