Stau cu alcoolul-n vene si zambetul tau departat din mintea mea. Rascolesc sufletul meu haotic cu imaginile noastre blurate, in cafenele construite si de mediul inconjurator darmate. Ma intreb adesea de ce simplitatea ta mi-a complicat viata monotona, dar nu vreau raspuns.
Pictez chipul tau pe tavanu-mi gol si umplu de culori peretii albi construiind imagini cu noi.
Am pozat in mintea mea momentele cand ne certam doar ca sa ne iubim mai mult si inca am sub piele frigul ce nu trecea de imbratisarile noastre la gura de metrou.
Sunt sclavul clipelor simple in picaturi de ploaie ce erau asa calde in doi, ce acum sunt dusuri reci cu gandul la tine.
In nopti scandaloase inca iti pictez chipul in interiorul meu, il sarut, ii trag doua palme apoi il tai cu acelasi cutit ce a secerat legatura noastra. Zdrobesc sufletu-mi cald in pumnul rece in timp ce rup pozele cu noi gandindu-ma cate ti-am spus despre mine. Mi-am turnat viata in paharul tau ce cu o miscare ai varsat.
Inca visez la momentele cand vorbeam despre viitor nestiind ca unul dintre noi va distruge tot. Inca imi amintesc cand iti spuneam ca mereu mi-am dorit sa fiu actor nestiind ca voi juca rolul victimei in filmul vietii tale.
Tu nu ai aflat sfarsitul, oprim seria, separam actorii si rupem scripul, concediem regia si lasam pe camerele de filmat sa se aseze praful.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu