Iarna Calma

Iarna vine.......................si eu astept deja sa plece. Urasc iarna. Urasc zapada aia zgomotoasa in diminetile reci. Iar cand ninge si se pun fulgi pe ploape deja sunt sedat de ura ce o simt. Frigul ma doboara. Fiind un demon al verii, iarna ma calmeaza. Ma calmeaza insa in sensul rau. Iarna nu vreau sa fac mai nimic, nu pot fi activ si devin in interior foarte rece. Frigul asta ma incearca, vrea el sa ma convinga sa pun mai multe haine pe mine. Nu a reusit si nici nu v-a reusi. Ma lupt cu el, decat sa pun mai mult de 3 straturi de haine pe mine ce includ paltonul si un maieu, mai bine ma bat cu frigu. I-mi amintesc cu zambetul pe buze de imagini cu mine cand eram copil. Sunt singurele imagini din trecut ce ma incalzesc mereu. Zambesc cand vorbesc de iarna gandinduma cum era cand aveam 3 ani. Inca de pe atunci aveam ura asta asupra straturilor de haine. Fiin in Moscova prin 93' era destul de frig. Mama era nevoita sa ma imbrace gros, insa ii era mila de faptul ca ma chinuiau hainele multe. Ca sa imi rezolve si mie si ei problemele, ma imbraca in 2 minute si ma scotea instantaneu afara. Cand incepea sa ma imbrace se desfasura furia de copil de 3 ani: incepeam sa plang ca un crizat pentru ca aveam prea multe haine. Ma scotea afara si frigul plus imagina zapezii ce acoperea toata Moscova ma calmau. Dar cum e si acum iarna pentru mine: ma calmeaza intr-un mod rau.